duminică, aprilie 18

Verde e...

Verde e iarba pe care lenevesti stand la soare si ghicind formele ciudate pe care le au norii , verde e campia pe care zburzi si alergi cu speranta ca poate picioarele ti se vor desprinde de sol si vei putea sa zbori chiar si pentru o secunda,sa uiti de tot, sa simti vantul printre hainele tale si sa ai acea senzatie de nepasare. Verde e frunza ce fascineaza atatea priviri prin textura sa si prin care curge "sange", dandu-i plantei inca o sansa la viata. Verde e marul ce iti lasa in gura un gust dulce acrisor si muscatura iti hranste fiinta, oferindu-i vitalitate. Verde e vesnica padure ce adaposteste in ea mii de viatati, locul de refugiu a multor suflete suferinde. Verde e bradul ce captiveaza prin maiestria sa si prin eternitatea culorii sale, putand astefel sa sa aiureze noaptea aceeasi poveste de mii de ani, alaturi de lac si luna, regina noptilor. Verde e sufletul meu cand sunt inconjurata de natura, ce imi confera implinire si imi alina durerile, lasand vitalitatea, bucuria si exuberanta sa-mi cuprinda trupul si mintea.





Un comentariu: