Inimile noastre nu mai bat pe acelasi ritm. Sufletele noastre se indeparteaza. Se intampla ceva cu noi. Ceva ce noi incercam sa negam cu toata fiinta noastra. Ne e frica ca cosmarul sa devina realitate. Amandoi stim ca asta ne poate distruge. Numai gandul ne sufoca inima. Dar nici unul nu vrea sa accepte. Sentimentele sunt prea puternice si nu pot fi tratate doar cu o simpla indiferenta. Fiecare gest ma infioara. Imi trec imagini de cosmar prin fata ochilor. Nu stiu cum sa scap de ele , de aceste fantasme. Ma cutremura si imi dau dureri de cap. Imi controleaza mintea . Ma fac sa-mi doresc sa termin povestea. Dar fara ea am fi prea singuri, prea pustii iar singuratatea e pana la urma cea mai puternica fantasma ca incearca sa puna stapanire pe fiintele noastre. Ne ferim de ea, dar ne ferim in zadar . Cu fiecare gest, secunda, parca sa se apropie si mai mult....