I guarantee it won’t be easy. I guarantee that at one point or another one of us is going to want to leave. But I also guarantee that if I don’t ask you to be mine I am going to regret it for the rest of my life because I know in my heart you are the only one for me.

I am a dreamer but when i wake , you can't take my spirit .

It 's my dreams you take .

And as you move on, remember me, remember us

and all we used to be.

tired of everything

i am completely OKAY with us being just friends. 

i just want you to be in my life.

because you some how make it a little better.

Inimile noastre nu mai bat pe acelasi ritm. Sufletele noastre se indeparteaza. Se intampla ceva cu noi. Ceva ce noi incercam sa negam cu toata fiinta noastra. Ne e frica ca cosmarul sa devina realitate. Amandoi stim ca asta ne poate distruge. Numai gandul ne sufoca inima. Dar nici unul nu vrea sa accepte. Sentimentele sunt prea puternice si nu pot fi tratate doar cu o simpla indiferenta. Fiecare gest ma infioara. Imi trec imagini de cosmar prin fata ochilor. Nu stiu cum sa scap de ele , de aceste fantasme. Ma cutremura si imi dau dureri de cap. Imi controleaza mintea . Ma fac sa-mi doresc sa termin povestea. Dar fara ea am fi prea singuri, prea pustii iar singuratatea e pana la urma cea mai puternica fantasma ca incearca sa puna stapanire pe fiintele noastre. Ne ferim de ea, dar ne ferim in zadar . Cu fiecare gest, secunda, parca sa se apropie si mai mult....

m-a luat prin surprindere si m-a lovit de parca m-as fi izbit de un zid de vise interzise ....

too much school damages my brain :| 

holiday , please , come faster !

Sometimes I don’t feel anything. There just seems to be this black hole eating away at my chest. I can’t smile or joke around, I can only sit and feel like I’m going to cry. Those are the days when I just want to sleep away my life. It’s like being dead. I hate it.

I NEVER FORGOT, NO NOT ONCE. NOT FOR ONE MINUTE AND NOT FOR ONE SECOND. EVEN AFTER ALL THESE MONTHS.

 

 

Zadarnic sterge vremea a gandurilor urme . zadarnic sulfa vantul scrisorile de pe pervaz in care sufletul mi-l astern gol spre intelegerea ta . zadarnic soarele isi trimite razele de aur chipul de mi-l lumineaza . diminetile sunt reci si pustii fara tine. Zadarnic soarele apune si rasare . esenta n-o gasesc , lumina nu ma ajuta . noptile nu dorm, incerc sa te gasesc , trupul sa ti-l simt printre asternuturi.

Zadarnic parasesc usa spre uitare . tot acolo ma intorc . nu am unde sa ma duc, nimeni si nimic nu poate patrunde asa de adanc, nici macar timpul ce trece cu fiecare gand pierdut pe tavan . timpul incearca sa te indeparteze cu fiecare secunda dar nu poate. in ochii tai e singura lumina pe care o caut . cum pot trai fara ea ? incerc sa-mi amintesc de chipul tau , dar se pare ca a trecut prea mult de atunci …de cand te-ai pierdut in ceata si te-ai transformat intr-o iluzie, gand.

Da , esti visul din care as vrea sa ma trezesc in orice clipa si sa realizez ca nu te-am pierdut. Dar incerc , crede-ma ca incerc cu toata fiinta mea in fiecare secunda . dorinta este prea mare insa si puterile-mi sunt insuficiente ....

Timpul trece prea repede. Clipele frumoase se spulbera prea des. Viata devine o agitatie in care sfarsesti deseori trist. Alergam neincetat. Alergam cu speranta ca maine totul se va schimba, ca viata va capata un alt sens si ca fiecare are sa-si gaseasca sufletul pereche dupa care sufera noaptea in tihna, alaturi de visele care sunt cladite si care asteapta sa fie implinite. Luptam pentru iubire, hrana sufletului nostru.

nu toti oamenii de pe lumea asta la care tinem si vom tine sunt  asa cum ne dorim.. unii ne dezamagesc.. unii nu sunt nici pe jumatate cum vrem , dar continuam sa tinem la ei pt ca asa suntem . face parte din fiinta noastra .

vreau sa se termine totul . nu mai vreau . parca nu are nici un rost 
timpul trece prea greu , gandurile sunt prea puternice . 
as dormi toata ziua , dar parca fara rost . 
incerc sa gasesc ceva ceva care sa distruga monotonia din mine 
ceva care sa ma motiveze , de care sa ma bucur
sunt cateva , intr-adevar , mi le aminteste ea zilnic , dar vreau ceva mai mult
poate ceva nou , sau poate .... dar nici eu nu stiu exact . 
am sa pierd timpul in continuare degeaba, e cel mai usor . 
poate maine va fi altfel , sau nu . 
 

we love to parteeehhh

si am ajuns si la guess who . a fost incendiar, nici nu ne asteptam la altceva .

Tomorrow will not be like today ...

Time passes. Even when it seems impossible. Even when each tick of the second hand aches like the pulse of blood behind a bruise. It passes unevenly, in strange lurches and dragging lulls, but pass it does. Even for me.

  

I just want to go back to how it was 

Because i miss you , a lot ...

we can survive without YOU

Pentru ca uneori , le este greu sa faca asta . Dar putine, chiar reusesc . :)

Azi nu te mai iubesc, nu . Azi incerc sa uit de tine. Macar o zi, atat vreau. O zi in care mintea mea sa nu-si mai aduca aminte de TINE. Da, vreau sa uit de tine, de vorbele tale care uneori imi hranesc sufletul. Si ce daca ? am sa raman flamanda si am sa rezist si FARA tine. Da, imi iau liber azi. Am si eu nevoie de aer curat. Si am sa reusesc, voi fi fericita....te asigur.

Tudor Chirila ( Vama )

Mda, si s-a mai dus o vara. A fost frumoasa....poate cea mai frumoasa de pana acum.

Ultima zi de vara, si pleaca si ea de aici, de la noi. Ma lasa in urma, dar nu pleaca fara a lua ceva din mine. Da...simt ca se desprinde ceva, de aici, din interior...dar nu stiu ce... e o senzatie...poate tu stii, poate simti acelasi lucru...se duce odata cu soarele, cu pescarusii si cu marea. Defapt marea tot acolo e, dar ramane singura, privindu-si tarmurile pustii. Piere si cheful , distractia, tot. Ne intoarcem la vechile vieti, pline de stres si munca. Nu ai ce face, din pacate nu poti sa dai nimic , nimic, ca sa mai stea vara aici, cu mine, cu tine, cu noi...nu poti ... ea pleaca ... dar va mai veni , sa stii. Va trece atat de repede, crede-ma. Asa ca putem doar sa o mai asteptam sa vina... 

La revedere...vara...!

vreau la tine, sa te privesc, sa ma atingi, sa te simt, sa stau si sa nu ma mai satur, sa te ascult, si sa ma linistesti.

Si inca o poveste a luat sfarsit...

You ever heard the expression 'The best things in life are free.' Well that expression is true.' Every once in a while, people step up they rise above themselves sometimes they surprise you and sometimes they fall short. Life is funny sometimes. It can push pretty hard but if you look close enough, you can find hope in the words of children, in the bars of the song and in the eyes of someone you love. And if you're lucky, if you're the luckiest person on this entire planet, the person you love decides to love you back. 

 

( One Three Hills )

 

 

 

iris

si a fost rupere la iris .... \m/ ... asteptam vama sa vina si ea ( 2 septembrie, galati )

another end

cherrrrrries

Ne e dor . . . .

Ne e dor. Ne e asa dor de tine. . .

Dar tu deja ai plecat. A fost decizia ta ... ai plecat pentru altii , care poate sunt mai buni decat noi . . .Ai plecat si ne-ai lasat in urma ca niste petale de iris de mult uscate care nu mai au nici un folos. Nici adio nu ne-ai spus. Ai plecat pe nesimitite, fara sa ne dam seama ca te-am pierdut. Poate ca puteam sa alergam si sa te prindem, si sa-ti reamintim de tot ce a fost pana acum. Dar nu . .  deja esti prea departe si prea orbita de noua ta viata. Dar cu noi cum ramane ? Chiar vrei sa dai cu piciorul la tot ce avea sa urmeze ? Speram ca intr-o zi ai sa realizezi ce ai pierdut, pe noi, doua fiinte ce tin la tine si care te-au apreciat intotdeauna. Iti dorim sa fii fericita, pentru ca stim ca intr-un final, o sa capeti ceea ce iti doresti, pe el ...

vara e aici

vacanta. mare albastra. soare. valuri involburate. urme pe nisipul fierbinte. vama veche. scoici. raci. alge. maci sangerii. petreceri. fuste scurte. betie.  nopti pierdute. rasete. paparuda. libertate. iubire. plimbari sub clar de luna. rasarit de soare. viata. vara.

             trage aer in piept, cat poti de adanc, aduna-ti dorintele, visele, toate asteptarile si gandurile, inchide ochii si sufla tare tare tare ....

sambataaaa

DA . Am avut o sambata total nebuna . Ne-am luat aparatele si am plecat pe jos catre un lac, undeva la iesirea spre Tecuci. A fost frumos. Au trecut vreo cinci trenuri pe langa noi, cu o viteza "wow" , care ne-a ingrozit pe unii dintre noi . Am aruncat cu pietre in balta, cu speranta ca ceilalti vor prinde momentul perfect . Si au reusit la un moment dat. Am asezat-o pe saracul nostru model, Simona, peste tot , pe sine , copaci cu furnici , iarba , am pus-o sa sufle in continuu in balonase. Saraca cred ca nici aer nu mai avea. Am admirat soarele ce a apus langa combinat si broastele ce cantau de zor. Am ras si normal am facut muuuulte fotografii .

S-a dus . . .

             Toata lumea vine si pleaca. Se confrunta cu o lume prea cruda pentru fiintele lor. Unii decid sa-si continue lupta aceasta anevoioasa, avand in spate prietenii, amintiri si rasete. Altii nu au avut nimic. Si nu sufera. Nu sufera pentru ca nu au fost vreodata facuti sa sufere. Asa ca continua drumul vietii, cu capul in sus, cu incredere in sine si cu speranta ca tot ce va urma va fi mai bun ca tot ce a fost in urma. Dar ea a decis sa uite. Sa uite tot. Sa uite toate momentele frumoase, ce au adus pe chipul ei de fiecare data un zambet. A decis sa uite de toata lumea ce o iubeste. A decis sa-si spele sufletul, mintea, sa-si elibereze toate visele, dorintele, sperante, creand astfel o noua fiinta ce va invata din nou cat de greu este sa supravietuiesti in acest joc, in aceasta lupta, unde nimeni nu va putea iesi castigator. Asa ca a decis sa plece departe. Sa plece spre necunoscut si doar pasii ei sa ramana pe asfaltul rece, ca urme ale trecutului. S-a dus...

Libertate incatusata

In fiecare dimineata stau pe banca in statia de metrou si imi beau cafeaua . Si in fiecare dimineata ma cuprind aceleasi ganduri. Ma gandesc la clipele minunate ce asteapta sa fie gustate care se gasesc la fiecare statie din drumul vietii , dar la care nu coboram, fiindu-ne frica ca ne-am putea schimba cursul vietii. 
              E 7:45. Metroul sosi, incetini si tiuitul usilor rasuna dincolo de scari. Era momentul trecerii: cand usile se deschideau si oamenii faceau schimb de vise, rani sau ganduri, In ochii lor se citeste plictiseala, spaima hartoagelor, a intalnirilor ce le ocupa mare parte din zii, care le distruge moralul si incatuseaza orice dorinta de evadare din monotonie. Imi beau ce a mai ramas din cafea. Oftez lung, de parca aerul nu imi este suficient si ma indrept spre multimea agitata totusi, in ciuda orei cam matinale. Ma urc in metrou si ma duc tocmai in capat. Stau in fata geamului si vad aceeasi pereti si valuri de intuneric ce se napustesc din urma mea. Arata totodata cruda, obisnuita, intotdeauna adevarata realitate: pe mine.  imi aranjez putin parul si nu trec cu vederea cearcanele, rezultatele a mai multor nopti petrecute in fata laptop-ului scriind articole. Ma uit in jur. Aceleasi priviri ca intotdeauna. Nimic nu iesea din tipar. Poate doar vreo poseta a unei doamne (posibil secretara). Era din colectia de toamna, de anul trecut sau poate din cea noua. Nici eu nu mai stiu exact. De mult nu am mai pus piciorul intr-un mall. Toti erau grabiti.                            
             Agitatia se observa pe chipul lor. timpul zbura atat de repede.Dar parca prea repede pentru puterile lor. erau deja satuli. Satuli de tipetele sefei la care tresarai de fiecare data cand le auzeai si stiai ca va urma ceva rau. Erau satuli de aceleasi lucruri, aceleasi vorbe, aceleasi persoane, acelasi ritm dupa care erau condusi zi de zi . Se uitau din cand in cand la ceas sau vorbeau la telefon si stabileau nu stiu ce intalniri . stau rezemata si  fredonez melodia de la radio. Apoi imi iau geanta si ma indrept spre usa. Dar parca ceva ma tine pe loc. E dorinta de libertate si cheful nebun de distractie. Ziua de azi era superba. Se anuntase la meteo ca nu va ploua. Ceea ce e bine. 
           Ma uit la ceas. E 8:05. Deja intarziasem. Raman pentru cateva clipe nemiscata si cu gandul departe. Ah . Vroiam atatea sa fac. Atatea lucruri ce le gaseam interesante si la care visam in fiecare noapte. Speram de fiecare data sa ma impinga cineva afara din metrou si usile sa se inchida, iar eu sa ma indepartez incet incet de usa, ca trezirea dintr-un cosmar caruia nu ii mai permiti sa te loveasca. Azi ma hotarasem sa fug. Sigur m-as simti mai libera, mai curajoasa si mai implinita. “atentie se inchid usile “.  Stiam ca e ultima sansa . Clipesc o data si-mi spun : “acum ori niciodata. “ Clipesc de doua ori.  Pasii mi se ingreuneaza. dar  deodata simt o mana nevazuta ce ma impinge afara. ma uit  in urma-mi, cu disperare si revolta, neschitand insa niciun gest de uimire. Simt asfaltul rece . Deschid ochii si realizez ca nu e statia mea . Nu e statia in care coboram in fiecare dimineata de 2 ani incoace. Inima incepu sa-mi bata mai tare pe moment ce inaintam . ma uitam imprejur. Era diferit . era ceva nou . un nou inceput . o noua poarta pe langa care treceam in fiecare dimineata dar niciodata nu ezitam sa o deschid. O lacrima mi se scurge pe obraz. Eram incantata si fericita. In sfarsit am indraznit . in sfarsit o mana m-a ajutat sa inlatur gratiile ce imi fereau sufletul de plinatatea vietii.
             Acum incotro? Urc scarile in incert. Acum timpul tinea cu mine. Nu aveam nici un motiv de graba. Vroiam sa ma bucur de fiecare moment, de fiecare pas ce il faceam, de fiecare secunda ce o petreceam afara, lipsita de orice preocupare. In sfarsit eram libera, libera ca o pasare ce isi deschide aripile si se avanta spre necunoscut.

Da... de mult timp nu am mai lasat cateva urme pe aici . Am uitat. Am fost prea preocupata cu lumea inconjuratoare si cu sufletul meu cu care ma lupt zilnic . Vine vacanta si ma astept la mai multe postari , mai multe idei si poze . Chiar maine am planificata o escapada din oras destinata fotografierii . Sper sa ma intorc cu cateva cadre bune . Vedem . . .

Printre flori...

      __________________________________________________________

___________________________________________________________